Un turist de 66 de ani a murit în Făgăraș după o cădere de 200 de metri. Munții nu iartă, dar nici infrastructura de salvare nu ajută prea mult

Un bărbat de 66 de ani din București a alunecat pe zăpadă și a căzut aproape 200 de metri în Munții Făgăraș, vineri, 3 octombrie. Salvarea montană a preluat corpul, dar tragedia ridică întrebarea veche: câte vieți trebuie să se piardă până când infrastructura montană devine o prioritate, nu o opțiune.

Bărbatul, în vârstă de 66 de ani, din București, se afla pe un traseu din masivul Făgăraș când a alunecat pe zăpadă și a căzut aproximativ 200 de metri pe o pantă. Trupul a fost preluat de salvamontiști, iar cazul a fost confirmat vineri seara. E a doua tragedie mortală în Făgăraș în mai puțin de o lună — pe 13 septembrie, un turist polonez a murit după ce a căzut 160 de metri într-o prăpastie.

Munții Făgăraș atrag mii de turiști în fiecare toamnă, dar infrastructura de salvare rămâne subfinanțată și subdimensionată. Salvamontul funcționează adesea cu voluntari și cu bugete care nu țin pasul cu fluxul de turiști, mulți dintre ei neexperimentați, atrași de fotografii de pe rețelele sociale care arată crestele ca pe o plimbare. Realitatea e că zăpada de toamnă pe Făgăraș nu e o surpriză — e o constantă. Iar panta de 200 de metri nu iartă pe nimeni, indiferent de vârstă sau experiență.

Niciun stat nu poate preveni fiecare accident, dar România investește în turismul montan de parcă ar fi un moft, nu o industrie. Pe când marcajele de traseu refăcute, punctele de alertă funcionale și campaniile de informare sezoniere care să spună „dacă nu ai echipament, nu urci"? Nu, asta ar fi o intervenție a statului în libertatea individuală — exact argumentul pe care îl folosesc cei care apoi nu mai pot interveni când cineva cade 200 de metri.